Fazele de alertă pandemică

ÃŽn descrierea revizuită în 2009 a fazelor de alertă pandemică, OMS a păstrat cele 6 etape pentru o mai uşoară încorporare a noilor recomandări în planurile naţionale de contingenţă preexistente. Gruparea şi descrierea fazelor de alertă a fost modificată astfel încât acestea să fie mai uşor de înţeles, mai precise, şi bazate strict pe fenomene uşor observabile. Primele 3 faze sunt corelate cu monitorizarea şi supravegherea fenomenului, împreună cu cimentarea planurilor naţionale de contingenţă, în timp ce ultimele trei, fazele 4, 5 şi 6 semnalează clar necesitatea unui răspuns din partea autorităţilor şi a debutului acţiunilor comune sau la nivel naţional, stipulate în planurile de contingenţă ale fiecărei naţiuni în parte.

ÃŽn plus, în descrierea prezentată de OMS figurează şi câteva etape post-pandemice, pentru a facilita reluarea activităţilor obişnuite după trecerea primului val pandemic.

 

 

 

 

In natură viruşii gripali circulă în mod continuu în efectivele de animale, mai ales în cele de păsări. Deşi astfel de viruşi au teoretic capacitatea de a declanşa o pandemie, în Faza 1 nici un virus din efectivele de animale nu a declanşat vreo infecţie în rândul oamenilor.

 

ÃŽn Faza 2 este raportat cel puţin un caz în care o persoană să fi fost infectată cu un astfel de virus, acesta fiind considerat o potenţială ameninţare pandemică.

 

ÃŽn Faza 3 un virus de origine animală sau unul recombinat de origine umană şi animală a cauzat infecţii sporadice sau mici focare de infecţie în rândul populaţiei umane, dar fără a rezulta în transmiterea de la om la om suficient cât să ducă la izbucnirea unei epidemii în întreaga comunitate.

 

Faza 4 este caracterizată prin certitudinea transmiterii inter-umane a unei infecţii cauzate de un virus recombinat de origine umană şi animală ce are capacitatea de a provoca epidemii care să cuprindă întreaga comunitate. Abilitatea de a provoca focare susţinute de boală într-o comunitate marchează o sporire majoră a riscului de apariţie a unei pandemii. Orice stat ce suspectează sau a confirmat astfel de cazuri este obligată să le raporteze Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, astfel încât situaţia să poată fi evaluată. Ţara afectată va decide ulterior dacă este cazul să implementeze o operaţiune rapidă de stopare a răspândirii. Instituirea fazei 4 semnifică un risc sporit de izbucnire a unei pandemii, dar nu însemnă că declanşarea acesteia este o certitudine.

 

Faza 5 este caracterizată de transmiterea inter-umană a virusului în cel puţin două state aflate în aceeaşi regiune geografică a OMS. Deşi în acest stadiu majoritatea statelor nu vor fi afectate, instituirea fazei 5 este un semnal că declanşarea unei pandemii este iminentă, timpul rămas pentru finalizarea organizării şi implementării măsurilor cuprinse în planurile naţionale de contingenţă este scurt.

 

Faza 6, faza pandemică, este caracterizată prin epidemii la nivel comunitar în cel puţin încă un stat, aflat într-o regiune diferită a OMS faţă de criteriile definite pentru faza 5.

Instituirea fazei 6 semnifică declanşarea unei pandemii globale.

 

 

Faza 6 – Desfăşurarea Pandemiei

 

ÃŽn  data de 11 iunie 2009, Directoarea OMS, Dr. Margaret Chan a declarat instituirea fazei 6, respectiv debutul unei pandemii globale. Totuşi, ea a ţinut să menţioneze că deşi epidemia întruneşte toate criteriile actuale pentru declararea pandemiei, aceste criterii se referă mai ales la gradul de răspândire al bolii în populaţia umană, şi nu la gravitatea simptomelor. Având o scală diferită pentru evaluarea gravităţii bolii, OMS o consideră “moderatăâ€�.

OMS a ezitat înainte de a ridica stadiul de alertă pandemică la 6 întocmai datorită simptomelor uşoare cauzate de infecţia cu acest virus. Din acest motiv declararea fazei 6 poate părea nejustificată, din moment ce aceasta poate duce la instituirea unor măsuri de biosecuritate la nivel naţional ce pot include închiderea graniţelor, suspendarea zborurilor şi suspendarea diverselor evenimente publice. ÃŽn plus, aflându-ne în faza 6, multe companii farmaceutice ar putea trece de la producţia de vaccinuri anti-gripale sezoniere la cele specifice pandemiei, putând duce la un deficit de imunizare contra gripei sezoniere. Nu în ultimul rând, oficialii OMS nu au dorit alarmarea populaţiei şi instituirea panicii provocate de luarea la cunoştiinţă a faptului că o pandemie este în desfăşurare.

ÃŽn data de 12 iunie, la o zi după declararea fazei 6, OMS a declarat că prioritatea sa este aceea de a sprijini şi de a întări sistemele sanitare ale ţărilor aflate în curs de dezvoltare. Purtătorul de cuvânt al organizaţiei a subliniat faptul că aceste state, unde sistemele medicale sunt şubrede şi unde nu există rezerve suficiente de antivirale, vor fi linia întâi în lupta contra pandemiei. Un alt motiv de îngrijorare referitor la aceste state este starea de sănătatea a populaţiei acestora. Astfel, în ţări dezvoltate, precum Canada şi SUA, formele de boală au fost foarte uşoare dar există riscul ca în ţările în curs de dezvoltare să apară mult mai multe cazuri grave de boală datorită procentului ridicat de indivizi cu boli cronice ca diabetul, astmul sau SIDA, precum şi numeroase cazuri de malnutriţie.

 

ÃŽncă de la începutul lunii iunie, pandemia cuprinsese deja un număr de 90 de state, majoritatea din emisfera nordică, majoritatea cazurilor fiind raportate în Statele Unite – peste 18.000, inclusiv 90 de decese. Gripa sezonieră a circulat la un nivel scăzut după 30 mai, în timp ce noul virus H1N1 a continuat să se răspândească şi constituia circa 82% dintre viruşii gripali raportaţi CDC-ului în ultima săptămână a lunii mai.

Previziunile epidemiologilor stipulează că virusul va continua să se transmită peste tot în lume, dar în special în emisfera sudică unde anotimpurile reci abia încep, împreună cu biencunoscutul sezon gripal. Până în data de 29 iunie în America de Sud au fost raportate aproape 10.000 de cazuri şi 44 de decese, majoritatea dintre acestea în Chile şi Argentina. Keiji Fukuda, director adjunct al OMS, a declarat că gripa porcină a cauzat deja un număr de infecţii mai ridicat decât gripa sezonieră la începutul sezonului gripal de iarnă din Chile. ÃŽn plus, pe 19 iunie, autorităţile Chiliene au declarat faptul că infecţiile uşoare nu sunt confirmate prin examene de laborator, ci sunt tratate ca fiind cazuri de gripă sezonieră, deci cazurile raportate şi confirmate drept fiind provocate de noul virus H1N1 sunt doar o mică fracţiune a numărului real de cazuri înregistrate.

ÃŽn data de 6 iunie, Melbourne-ul a fost numit “capitala mondială a gripei porcineâ€�, aici înregistrându-se un număr de 1599 de cazuri, inclusiv 3 decese. Totuşi, conform profesorului Robert Booy de la Universitatea din Sidney, densitatea ridicată de cazuri raportat la numărul populaţiei este datorată în principal sistemului performant de testare al Australienilor, probabil cel mai bun din lume în detectarea acestei tulpini de influenza virus.